Freie Vogtländer Deutschlands

Reprezintă una din cele cinci frăţii supraregionale de calfe din Germania. Membru poate deveni oricine cunoaşte limba germană şi a trecut examenul de calfă pentru meseriile de tâmplar în construcţii, muncitor betonist, ţiglar, faianţar, zidar, cioplitor în piatră sau dulgher.

Uniunea noastră a cunoscut o dezvoltare intensă la începtul secolului trecut datorită numeroaselor calfe călătoare „vogtlandice“. Acestea erau calfe care nu erau „înstrăinate“.

La acea vreme existau numai trei frăţii ale calfelor, care nu doreau să îi recunoască pe „Vogtlander“ ca fiind calfe pricepute, deoarece erau meşteşugari care călătoreau mereu şi care erau batjocoriţi de „calfele pricepute“. „Vogtländării“ au reacţionat prompt şi s-au organizat.

În anul 1908 a avut loc în Elveţia o întâlnire a “Uniunii Vogtländerilor“ cu calfe daneze.

“Uniunea Vogtländerilor“ nu avea statute, nici case şi se întâlnea în locuri prestabilite. Pentru a nu ieşi în evidenţă ca fiind o nouă frăţie, ei nu purtau cravata “Ehrbarkeit“. Membrii uniunii purtau ca semn distinctiv în locul cravatei insigna sindicatului sau un ac de meseriaş. După ce o parte din Vogtländeri au înfiinţat “Frăţia pentru libertate a calfelor“ a apărut dorinţa fondării încă unei frăţii a calfelor.

În anul 1910 este introdusă o insignă ovală ca semn distinctiv în locul cravatei.

Pe un fundal roşu ea reprezintă un blazon auriu. Acest desen este înrămat de o margine verde pe care este inscripţionat cu litere aurii: Vogtländerii liberi ai Germaniei.

Primul Război Mondial a făcut imposibile călătoriile calfelor.

În anul 1919 au avut loc primele întâlniri în Luxemburg şi Kempten.

În anul 1920 este introdus ca semn distinctiv o pajură aurie care reprezintă toate meseriile calfelor călătoare şi care conţine inscripţia FVD (iniţialele în limba germană pentru “Vogtländeri liberi ai Germaniei“). Sunt introduse de asemenea şi primele statute.

Datorită faptului că membrii acestei asociaţii nu au purtat niciodată cravată, uniunea s-a putut dezvolta în mod continuu. Când “calfele pricepute“ i-au ajuns din urmă, era deja prea târziu. Aveau brusc de a face cu o frăţie organizată în mod riguros şi care a ridicat porecla de “Vogtländer“ la rangul de titlu de onoare. Pentru a se diferenţia de ceilalţi Vogtländer (care nu s-au organizat) ei au mai adăugat cuvântul “liberi“. În Evul Mediu “liber“ era opusul lui iobag.

Calfele fondatoare ale asociaţiei noastre au dorit să fie libere de orice prejudecăţi, libere de mentalitatea sclavagistă, libere de ideile învechite ale generaţiilor trecute. Ei doreau să cultive în mod liber obiceiurile breslei!

Într-un deceniu (din 1920 până în 1930) ei au reuşit să îşi câştige un loc printre celălalte calfe pricepute.

Astăzi asociaţia noastră este singura frăţie pricepută de calfe care nu poartă cravată ca semn distinctiv. Din respect pentru originea acestei tradiţii, acest fapt va rămâne neschimbat.