Rolandsschacht

Povestea “Frăţiei lui Roland“

În jurul anului 1880 câteva calfe ale breslei zidarilor călători s-au gândit să formeze o breaslă comună pentru toţi meseriaşii în construcţii.

Se numeau între ei „fraţii lui Roland“ şi erau în mare parte zidari din Bremen, care călătoreau pentru a se specializa. Ei se întâlneau după întrunirile regulate în saloanele anumitor hanuri şi îşi pregăteau cravatele albastre. (în germană poartă numele de „Ehrbarkeit“ şi denumesc un fel de cravată, tipică pentru calfele călătoare, care diferenţează frăţiile în funcţie de culoare)

Acest fapt este demonstrat de o fotografie care poartă următorul titlu:

"Vivat, să trăiască frăţia lui Roland din Flensburg 1883"

 

Frăţia a reuşit să obţină un nume oficial şi un statut ca asociaţie neînregistrată abia în anul 1891. La 1 mai 1891 a avut loc adunarea pentru fondarea frăţiei sub condu-cerea unui membru de-al ei, Eduard Münster, în Nürnberg la „Calul roşu“, actualul han Nobel „Elanul rătăcit“.

În ziua aceea au fost prezenţi 25 de membrii, după cum se poate vedea şi în fotografia făcută cu acea ocazie. Astfel aceste calfe au constituit o confrerie reformată pe care au umplut-o cu viaţă. În timpul dictaturii din Germania, „Frăţia lui Roland“ a existat în anonimitate, reuşind astfel să asigure continuitatea ei. Cravata „Ehrbarkeit“ maro impusă de către nazişti a fost respinsă de „Frăţia lui Roland“.

„Frăţia lui Roland“ a fost foarte afectată din cauza războaielor care au urmat. Multe calfe nu s-au mai întors niciodată din război. Cu toate acestea „Frăţia lui Roland“ nu s-a lăsat doborâtă. În urma celor două războaie mondiale frăţia a luat-o de la început. Primul congres după cel de-al II-lea Război Mondial a avut loc în mai 1949 în Hamburg.

După răsturnarea paşnică a dictaturii comuniste şi căderea Republicii Democrate Germania în 1989, „Frăţia lui Roland“ a putut profita de o conjuctură extrem de favorabilă. Deoarece conducătorul central locuia în Leipzig, foarte mulţi saxoni au putut pleca în călătoria tradiţională şi atfel „Frăţia lui Roland“ a devenit din nou puternică. Aproximativ 100 de meşteşugari ai frăţiei noastre au fost plecaţi în ultima vreme în călătoria de specializare. Cu toate acestea se poate resimţi o scădere în dorinţa de a călători din cauza lipsei calificării.

Cea de a 116-a aniversare a frăţiei noastre ne conduce la convingerea că toţi fraţii lui Roland şi întreaga Uniune a lui Roland vor face faţă secolului XXI.

Exemplul nostru va rămâne mereu figura lui Roland, care a simbolizat libertatea şi a luptat pentru dreptate. Sloganul frăţiei noastre, care poartă o importanţă majoră este:

"Onestitatea, prietenia, frăţia ne unesc pe noi, Fraţii lui Roland pe vecie"

Noi încercăm să călătorim împreună şi să convieţuim precum fraţii conform acestor cuvinte.

În Uniunea lui Roland sunt acceptaţi, după o anumită perioadă de probă, bărbaţi necăsătoriţi şi fără datorii. Aceştia trebuie să fie specializaţi în meseriile: dulgher, zidar, cioplitor în piatră, tâmplar, ţiglar, pietrar, muncitor betonist şi sculptor în lemn. 

Calfele nu au voie să depăşească vârsta de 27 de ani sau să fie membre ale unui sindicat.

În timpul călătoriei lor, care durează trei ani şi o zi, ei trebuie să se afle în permanenţă la o distanţă mai mare de 60 km de oraşul natal.

 

Semnul distinctiv al „Frăţiei lui Roland“ este cravata „Ehrbarkeit“ albastră şi acul de meşteşugar auriu. În afară de acestea fraţii lui Roland poartă şnururi albastre pe costum.